Destainuiri...

Vin iarasi sarbatorile de iarna.. dar cu alte ginduri, altceva se petrece in sufletul meu. Decembrie 2009, eu fiind indragostita fara sa-mi dau seama la moment ... Un An Nou fericit, alaturi de persoana care o sorbeam din ochi. De fapt cam aceea a fost prima noastra intilnire, inca nu prea il cunosteam, si nu ma simteam tocmai libera, eu fiind alaturi de el, printre prietenii lui, rude.. Oricum a fost bine.. eu , Dan si focurile de artificii. Cind ceasul a batut ora 12 cu o cupa de sampanie in mina. Nu am simtit nici acel frig , fiind intr-o rochita foarte subtire, simteam doar caldura... bratele lui ma incalzeau Au urmat clipe de fericire... cu citeva exceptii ca nu-l intelegeam.. nu puteam intelege ce se ascunde in gindurile lui, mereu misterios... asta ma atragea la nebunie... Trecind sarbatorile de iarna vine februarie, ziua mea si a lui.. Ambii varsatori.. frumos :) Ziua mea.. o poveste, alaturi de el. Fiind de obicei mai rece, dar cred ca el a simtit caldura din sufletul meu. Adoram cind era gelos pentru ca atunci simteam ca sunt a lui... A urmat ziua lui.. eu fiind bolnava la pat.foarte  racita de la ziua mea .. i-am dat banii cistigati de la ziua mea si l-am trimiss pe fratele meu cu o prietena de-a mea sa-i cumpere cadou, pentru ca am vrut sa-i fac o surpriza placuta. Sper ca mi-a reusit. Voiam sa fiu alaturi de el in acea zi, am depus toate eferturile pentru a ma simti mai bine.. am luat toate pastilele posibile si cind i-a pus medicul injectia am plecat la el ca sa sarbatorim alaturi de prietenii lui. Bolnava, dar fericita. 14 februarie.. nu stiam ce cadou sa-i fac.. am luat poza noastra si am facut un portret mare.. cu fundal roz.. precum erau gindurile mele. Au urmat luni de fericire care poate la moment nu-mi dadeam seama.. poate ca eram prea tinara.. sau.. Eu stiu ca nu stiu nimic, ca mai am multe de invatat, dar regretamil ca invat anume de pe greselile mele... In fine.. luni de fericire.. de lectii nu-mi pasa, cu toate ca ma faceam prezenta pe acolo.. de cariera.. cam la fel... si  de casa uitasem.. Nu aveam timp sa fac nimic pentru ca gindurile mele erau ocupate cu altceva. Cind m-a invitat sa fiu alaturi de el la balul de absolvire a universitatii am fost fericita... Am umblat o saptamina prin mall-uri pentru a fi perfecta pentru el. Poate ca fiind prea emotionata am uitat unele detalii.. :) Nu imi trecea prin minte ca toate astea ar putea sa se termine, in acea seara care voiam sa fie perfecta..... Jumatate de an de vis... Acum sint singura.. deja de 5 luni... cred ca e de vina acel cocostirc care l-am vazut singur zburind in aer liber in aceasta primavara... :) sau poate ca a fost prea frumos si nu pot trece mai departe.. ? Sper sa fie de vina cocostircul! :)


P.S.Ma bucur foarte mult ca i-am cunoscut familia, ca si acum.. dupa atita timp vorbim , si ma bucur de atitudinea lor fata de mine. O familie minunata, un exemplu in societate.