12 iulie 2014...

Îmi amintesc deseorinde tine. Nu știu  de ce, dar gindul îmi zboară deseori la clipele cind eram in doi. Îmi e dor sa te privesc.. Cel mai mult vreau sa îți vad ochii. Îmi dau seama ca nu mai sunt aceeași , pentru ca , cu acei ochi deja Privești pe altcineva. Ochi străini .. 2 ochi care ma tem sa ii revad. Timpul trece si noi ne schimbam . Tu te-ai schimbat.. La fel si eu. Încerc sa găsesc cuvintele potrivite si îmi este greu sa ma descriu pe mine. Nu știu cum sunt acum. Probabil cum ai vrut tu. Am Devenit mai matura, mai atenta, mai responsabila.. Dar ... Am devenit alta. Mi-am umplut sufletul cu flori PINA cind l-am pierdut. Îmi aduc aminte si acum ceea ce mi-a spus cind ne-am văzut ultima oară. Ca mulți o sa ma curteze, dar nimeni nu o sa ma iubească așa cum o făcea el. Am ris.. Acum îmi dau seama ca dragostea lui îmi lipseste.. Sau îmi lipseste "dragostea"? De fapt , ce este dragostea? 

Amintirile nu mor niciodata!

Deci, imi e dor sa rascolesc prin ginduri si sa vi le spun si voua. A venit ora cind vreau sa va impartasesc ce e in sufletul meu...
Pentru familia mea este o perioada cu adevarat frumoasa pentru ca de miine se incep cu adevarat  sarbatorile de iarna. Miine o zi importanta , pentru ca o sarbatorim pe ''cea care mi-a dat viata'' - MAMA. Luni, 4 februarie este ZIUA MEA .. tin minte si acum, de cind eram mica organizam aceasta zi cu citeva luni inainte pentru ca voiam toti sa stie ca eu sint sarbatorita anume in acea zi :) Organizam petreceri in fiecare an si aveam foarte multi invitati, de la colegi, vecini, rude.. ehh.. tin minte ca la virsta de 16 ani am avut peste 60 de invitati. A fost frumos... Amintirile au ramas pe toata viata. Peste citeva zile iarasi este ZIUA MEA importanta. In suflet am o nostalgie pentru acele vremuri , dar sunt fericita pentru ca o astept in fiecare an. O parte placuta acestei zile sunt cadourile. Sa nu mint imi place sa le primesc :) Ii spun mereu parintilor sa nu ma intrebe si sa nu-mi spuna ce-mi pregatesc pentru ca ador surprizele, dar inca nu s-au invatat.:) Am doar ca retinere ce tine de cadouri... florile! Da, sint frumoase, toate , fara exceptie.. dar imi pare rau pentru ca nu dureaza... daca ar fi fost in ghiveci toate florile primite pina acum, as fi avut o colectie maaare de flori. :) Mi-ar placea sa primesc florile cadou numai in ghiveci sa le am ca amintire mult mult timp.
Sarbatorile nu se termina aici pentru ca in data de 10 februarie este ziua tatalui meu... LA MULTI ANI MAMA SI TATA, si mie desigur :)
 Deci pentru toti varsatorii un mesaj:
 Bucura-te din plin de luna februarie 2013! Este luna ta!

MULTI ANI TUTUROR VARSATORILOR!!!

bine a-ti venit.. acasa :)

     Dragii mei , pentru ca sunteti alaturi de mine vreau  sa va invit in ospetie la mine acasa... Deci, prieteni va invit la un ceai virtual sa mai stam putin de vorba... :)

am cerut...

• Am cerut putere si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic 

am cerut intelepciune si viata mi-a dat probleme ca sa le pot rezolva 

am cerut sa pot sa zbor si viata mi-a dat obstacole ca sa le pot depasi 

am cerut iubire si viata mi-a dat oameni pe care sa-i ajut in problemele lor 

am cerut favoruri si viata mi-a dat potential 

nu am primit nimic din ce am vrut, dar am primit tot ce aveam nevoie. 

nu ma cunosti...

    Nu, nu mă cunoști atât de bine încât să-mi spui ce se află în sufletul meu, încât să ai măcar impresia că mă înțelegi, că mă cunoști vreun pic.     Nu, nu mă cunoști atât de bine încât să știi numărul lacrimilor mele sau cel al râsetelor zgomotoase care au gâdilat urechi, încât să îmi spui când și cum și cu cine trebuie să îmi petrec timpul.
     Nu, nu mă cunoști atât de bine încât să poți spune dacă sunt sau nu o persoană plină de viață, o persoană veselă, încât să știi numărul rănilor care s-au închis și numărul rănilor pe care le târăsc încă după mine.
    Nu, nu mă cunoști atât de bine încât să crezi că știi toate bucățile de viață pe care le-am ascuns în spatele cuvintelor pe care le-am rostit cu voce tare sau cărora le-am dat viață prin scris.
Nu, nu mă cunoști atât de bine.
    Umblu cu sufletul la vedere de parcă aș vinde flori pe o tarabă la piață, asumându-mi riscul de a fi ciugulit și tocat mărunt, mărunt.
Toată lumea se grăbește să tragă concluzii despre cine sunt, se grăbește să pornească judecăți și să emită sentințe. 
Puțini se opresc să înțeleagă și încă mai puțini chiar reușesc să o facă.
Poate că am pretenția absurdă ca toți oamenii să vadă dincolo de cuvinte, dincolo de priviri.
Poate că uneori, copilul din mine e nemulțumit că nu i se face pe plac și dă imaginar cu "pumnul" în masă.
Poate că cine sunt, ce vreau, ce simt nici eu nu știu câteodată.
Poate că sunt momente când mă joc cu cuvintele doar ca să-mi alin dorul.

Poate că.

Ai crede că prin cuvinte oamenii se apropie, dar din când în când, ele creează și bariere de netrecut.

o noua pasiune...

 Nu pot sa spun ca sint fericita.. inca in sufletul meu este o rana.. si sint constienta ca doar timpul este leacul... impreuna cu aceasta noua pasiune..

De citeva zile sint pe drumuri.. :)adica colind Moldova in lung si-n lat pentru a vizita ce avem noi mai sfint in tarisoara noastra- manastirile...

Prima zi am fost singura la o manastire care este aproape de casa mea.. la citiva km.... am simtit o usurare , o implinire sufleteasca... dupa care a urmat inca una si inca una... Saptamina asta planuiesc ca in fiecare zi sa vizitez aceste locuri unice si sa ma ROG ... sa aprind o luminare..si sa meditez.. este o putere de nedescris care o primesc de acolo... Doar ACOLO ma simt cu adevarat IMPLINITA.

 Tot vorbind de calatorii, de saptamina viitoare , planuim, impreuna cu familia sa plecam intr-o calatorie in Romania.. Traseul Mamaia- Sovata.. si nu mai stim.. :) 

P.S. Intre timp vrem sa vizitam si manastirile din Romania...

iluzii...

Zilele trecute am fost invitata in direct la un post de radio. Mi sa dat o intrebare , de ce timp de un an si... nu am postari pe blog.. Deci dragii mei, cred ca e timpul sa va povestesc cu ce mi-am ocupat timpul.. Pe linga studii si altele, in viata mea aparuse ''EL''.

 Inceputul anului 2011, eu , impreuna cu doua colege de grupa am hotarit sa ne facem o vacanta. Am plecat la munte.

 A fost o vacanta memorabila , ce pot sa zic.. :) Am vazut acolo multi cunoscuti, vecini, si am facut cunostinte noi. In ultima zi, cind eram obosita de munte, in autobuz sa apropiat de mine un baiat.. care tot venea la mine cu o ciocolata , cu o intrebare... :) El ma cunostea vizual - iar eu prima data il vazusem ... A doua zi am primit un sms :) si asa sa inceput povestea noastra.  Dupa  3 saptamini de inceput de relatie, sa intimplat! ..... Intr-o dimineata am primit o veste nu prea buna,  este bolnav de gripa porcina si citeva zile trebuie sa stea izolat... A doua zi sa imbolnavit mama, dupa care tata... Viata mea se umpluse de durere cind auzisem cele intimplate... Peste 3 zile tatal sau a fost internat de urgenta, peste  inca o zi mama lui in spital. Cind sa implinit o saptamina de la acea neinsemnata gripa, tatal lui a decedat, mama in spital. Trebuia sa sarbatorim o luna de cind ne cunosteam,dar peste doua zile am mers la inmormintare. A fost  groaznic, dupa inmormintare el trebuia sa plece cu ambulanta in spital pentru ca gripa avansase. Totul drumul ne scriam sms-uri... continutul lor era  ca are senzatia ca nu se va mai intoarce niciodata acasa, si voia sa-mi spuna ceva dar nu avea curajul.. imi spunea ca trebuie sa zici totul la timp , de parca ar fi ultimile clipe din viata.. ca trebuie sa le reusesti pe toate.. NOAPTEA aceea cumplita a fost un adevarat cosmar, plingeam toata noaptea , pentru ca viata lui deja era si viata mea. A doua zi, am plecat sa-i vizitez in spital, pe el si mama lui.. acolo am facut cunostinta cu ea.. Zilele le petreceam la academie si dupa repede la spital.. In zilele acelea a aflat cum gatesc eu :) pentru ca in una din zile am gatit prinzul, o zeama de casa.

Ziua indragostitilor... am cumparat o perna in forma de inima (pentru ca in spital pernele nu sint tocmai comode :)  ) , un trandafir pentru mama lui. Peste o saptamina a plecat acasa si zi de zi eram impreuna.. doar noptile ne desparteau... Sa format o legatura foarte strinsa de suflet, el pentru mine devenise cel mai bun prieten.. iubit. Era totul

 Aprilie... (dupa 3 luni de la munte) O zi insorita, perfecta pentru o calatorie cu barca... o zi perfecta in care omul drag iti spune cele doua cuvinte , cu emotie ''Te iubesc'' . Eram cea mai fericita de pe Pamint.

 Uitasem de distractie, de prieteni.. stiam doua una: EL este pentru mine ''TOT'' si impreuna o sa trecem peste toate.
  In fiecare luna sarbatoream ziua noastra, cind ne-am cunoscut. Dar inainte de asta mergeam la cimitir, pentru ca aceasta cifra ii amintea de tatal lui, a decedat pe data de 7.
Dorul de tata persista mereu in relatia noastra. Eu il sustineam si il ajutam cum puteam.
Intr-o seara am primit un telefon unde ma  ruga sa ma duc urgent la el. Cind am ajuns era intr-o stare, care niciodata nu l-am vazut. Dorea sa plece la tatal lui, stind linga fereasta etajului 3. Am inceput sa tip, sa pling, sa il implor sa nu cedeze tentatiei. Eu aveam nevoie de el. Miine mele l-am tinut , chiar daca el era un barbat de pe 90 de kg.. iar eu o fata de 50, nu-mi simteam miinele. A auzit un vecin, dupa alti vecini, a venit pe rind inca vreo 7 oameni si el tot era in acea stare.  Voia sa fuga ... sa ajung SUS, la tatal lui.

 Nu stiu de ce.. dar toate inceputurile  mele in plan profesional au esuat.

Timp de un an jumatate am fost cea mai fericita.. dar....

 S-a racit......

A vrut sa plece la mare cu baietii .... ma suna mereu si zicea ca e trist acolo si vine acasa, dar sa retinut. Cind a ajuns la vama, mi-a sunat, mi-a scris noapte buna. Peste citeva ore mi-a sunat o prietena si mi-a zis ca vine de la mare, el era acolo. Se distra cu o blonda, fericit si parea ca un barbat indragostit. Atunci am simtit cum totul se darima.. viata, sentimentele. Am inceput sa nu am incredere in nimeni si in niciun barbat. 

 Au secat deja cuvintele si nu mai stiu ce sa spun... au secat...

   Peste o luna ne-am impacat... dar ce sa stricat nu se mai poate lipi niciodata... Noaptea decisiva era mereu in mintea mea si ...

In ziua cind trebuia sa implinit 2 ani de relatie.. sa rupt.